Plictisim. Prostim. What?

Iar e noapte, iar sunt in pat si iar n-am somn.

S-a intrerupt curentul mai devreme si mi-am zis ca asta e un semn de la Dumnezeu ca trebuie sa ma duc la culcare. Numai ce m-am bagat in pat si nenorocitul de curent a revenit in circuite si m-a facut sa ma intind dupa notebook. Printr-un gest romantic l-am bagat in pat langa mine, sa-mi tina de urat. Cum nu mai este nimeni pe messenger la ora asta si altceva mai bun nu e de facut, m-am apucat sa scriu pe blog. Aaa… era sa uit, ma uit si pe Cartoon Network, e Johnny Bravo.

A venit toamna (iarna in unele zone). O toamna de aia naspa rau, cu ploaie, frig si frunze care se lipesc de talpa Nike-urilor mele.

Tocmai azi cand ploua de rupea si erau 0 gr. C, a trebuit sa ma deplasez, sa plec de la caldura ca sa ce? ca sa lucrez. Nu, nu m-am angajat si nici nu cred ca o sa fac asta in urmatorii 2-3 ani cel putin. Am avut team-project. Oh! how i hate team-projects. Niciodata toata echipa nu se poate intalni la aceeasi ora si in acelasi loc. Dupa ce ne-am certat doua  zile pentru ca unul dintre noi nu avea timp sa lucram in weekend, azi ne-am certat cu inca un membru al echipei pentru ca nu vroia sa plece din casa. De parca noi ceilalti vroiam. Ajunsi la fata locului constatam lipsa chefului. Intr-un sfarsit ne apare un soi de chef de munca… sau resemnare mai de graba, trebuia sa terminam TODAY.  Nici nu stiu daca am terminat, am facut noi ceva pe-acolo “ca sa fie facut”.

Ajunge.