Plictisim. Prostim. What?

An article by Doggy batran.

Am gasit prin calculator niste poze vechi cu mine, de cand aveam vreo 5-6 ani si m-a cuprins nostalgia. Ia gandeste-te ce misto era la 5 ani, fara nici un fel de ingrijorare, fara sa te gandesti cu ce te imbraci, daca sa fie motor sau levi, cu sapca sau fara sapca, sport sau elegant etc. Singurele probleme la 5 ani erau legate de jucariile care niciodata nu erau destule si niciodata nu ramaneau intregi mai mult de 3 zile. I miss those days…
 
Ma uitam ziele astea pe peretii din camera si mi-am adus aminte ce visator eram, lanturile grele ce atarnau la gatul lui 2pac, snoop sau dre ma faceau sa dorm mai bine noaptea si sa ma trezesc zambind. Acum nu mai visez, cu toate ca teoriile despre viata si principiile mele nu s-au schimbat de acum 2-3 ani. Doar orele de fizica ma mai fac sa visez. Dream era is over…

Chiar daca viata mea e exact unde trebuie sa fie in momentul asta, parca regret ca a trecut timpul atat de repede.

In scurt timp incepe un nou semestru… alta distractie. Ma mai alina gandul ca ma asteapta multe blonde gemene si prieteni batrani si premiati

An article by Doggy.Iar ma plang… la inceputul vacantei aveam impresia ca va trece prea repede, acum nu-mi dau seama cum de a durat atat de mult o saptamana. Da! m-am plictisit cumplit in vacanta. Acelasi bar, acelasi tarnib (si niste renz), aceeasi oameni, acelasi eu (dar diferit de fiecare data )…

Concluzia dupa o saptamana de genul asta e: vive la messenger si traiasca berea!

An article by Doggy.

A venit iarna de ceva vreme, dar doar de cateva zile este zapada pe jos si deja incepe sa se topeasca… si stiti ce inseamna asta, nu? sfinti coborati din calendar, picioare bagate in stanga si-n dreapta, oameni trimisi inapoi in timp, mame invitate la activitati orale etc. Zapada se topeste si in urma ramane multa multa apa pe trotuare si strazi si evident raman si picioarele mele ude.

Racit fiind si avand o mobilitate mai scazuta decat cea a unui stalp de inalta tensiune am alunecat pe gheata de mi-am scrantit amandoua picioarele in acelasi timp si pe deasupra am mai si calcat intr-o balta si m-am udat bine. Cel mai tare ma enerveaza ca nu e frig… nu e frig ba, bate vantul, ninge, ploua da nu e frig… cu toate astea am reusit sa racesc… ca na… imi sta parul turtit daca port ceva pe cap

Fir intins!

Daca pe snoop l-a cuprins tristetea vazandu-si lista de la winamp cu 6000 mp3-uri downloadate de pe retea, eu mi-am adus aminte de ceva ce mi s-a intamplat azi.

Am terminat orele si am fugit sa ma inscriu la scoala de soferi unde stiam ca azi e ultima zi… cobor copoul in viteza, scot banutii si ajung cu sufletul la gura la firma… evident ca au amanat cu o saptamana data inceperii cursurilor (pentru mine oare?). Oricum eram fericit ca ma inscriu ce mai conteaza o saptamana, asa ca nu m-a afectat deloc. Completez rapid si plec. Imi continui plimbarica la pas pana-n Piata Unirii de unde iau tramvaiul de obicei. Ma caut prin buzunare si vad ca nu am bani marunti pentru bilet si imi zic ca e mai bine sa-mi iau bilet de la chioscul de pe margine. Era o tipa la rand care nu stiu ce probleme avea cu abonamentul. Ok, astept… nu era nici o graba. Stau cateva minute si observ ca nu mai vorbea nimeni cu nimeni… m-am gandit ca o fi plecat vanzatoarea din chiosc… dar nu, era acolo. Ce facea? greu de spus, se uita asa in sus, contempland varul si peretii zgariati ai “biroului” ei. Imi permit sa ma intind un pic spre gemulet…

 ”aah.. ma scuzati…”

 dupa cateva secunde se intoarce si comunista… aah ma scuzati vanzatoarea, spre mine

“ce vrei?”

“pai un bilet cu 2 calatorii”

“aah…”

si pe urma isi continua starea meditativa din care mi-am permis sa o deranjez. Am mai asteptat cateva secunde, asteptand un raspuns ceva… da’ de unde. Comunista… aah ma scuzati vanzatoarea, dadea impresia ca vroiam sa cumpar ceva pe banii ei si se facea ca ploua. Evident mi-am pierdut rabdarea si i-am zis cateva de dulce… chiar nu se putea sa nu-i zic nimic. Ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca mai era si frig afara si pierdeam si tramvaiul… ar fi fost mai mult de povestit cu siguranta.

Probabil stiti si voi cum e treaba cu functionarele invechite (traiesc in general la chioscurile de bilete si in sediile Posta Romana) care sunt mult prea ocupate ca sa te serveasca intr-un timp relativ scurt, nu mai zic de gesturi de politete cum ar fi un zambet sau cuvinte de genul “poftim” (cuvant tot mai des inlocuit de “tine ba!”) care lipsesc cu desavarsire.

vorba lu’ un nene genial dupa parerea mea: “traim in romania si asta ne ocupa tot timpul”