Articol de snoopy.
Vreau.. să scriu ceva. Şi e datorită zilei anoste de azi. Mă plictisesc urât, da’ urât tare. O data cu plictiseala, natural, vine si o stare. Ştiţi voi care e. Se manifestă atunci cand te afli in şezut şi te apasă in jos prin colon dar strângi din dinţi şi te ţii de nădragi ! că ţi-e lene să te deplasezi spre vasul toaletei. Lenea, specifică animalului român, mi-o dezvolt de când mi-am dat pima oara seama ca exist, iar eu, bătrân fiind, exist de ceva vreme. Dar numai zilele anterioare ce mi-am dat seama că atinsesem apogeul carierei mele. Să va zic: Eram eu, balacindu-mă in comoditate in faţa ecranului şi era ea, găleata cu apă din bucătarie. Eu uscat, ea udă. Eu însetat, ea.. apă. Trece o oră. Filmul de pe tv se mişca tot mai greu. Trec două. Nu mai puteam vorbi. Ajung si binefăcătorii mei acasă, mă văd uscat şi mă adapă. Cu această ocazie ţin să anunţ că primesc 2 fete de liceu in gazdă, moca, cum se spune, să ma ajute să.. trăiesc. Da, sunt incapacitat, dar nu pot sa mă abţin, e o boala. Ar trebuie sa fie atestată, aceasta condiţiune a mea, să primesc o pensie de handicapat şi tot tacâmul, chiar şi un loc de parcare lângă şcoală, vă rog.
În schimb, ce-am observat eu de-a lungul timpului e că această condiţie nu se exercită când gândesc. Adică mă pot gândi până în bucătarie, când fizic, de cele mai multe ori mi-ar fi imposibil sa ajung acolo. Vă imaginaţi unde se poate ajunge cu ganditu’ ăsta, ergo, porcăriile ce le scriu. După mine, gandirea e mai practica decât acţiunea fizică. Destrăbălându-mă în propria-mi comoditate pot ajunge cu gândul mai departe decât poţi tu cu bicicleta sau caruţa. Pe lună, pe marte, în spaţiu, in visele mamei tale, oriunde in limita cunoştiinţelor mele.
În altă ordine de idei, după cum spune colegul meu editorialistic mai jos, acuş se termină fericirea sau liceul, cum ii zice el. Eu, îs de altă parere. Şi pe bună dreptate. Spun: Ducă-se pe pustii. Şi ştiţi de ce? Că stau la ţară frate. Oamenii e proşti. Manelele e faine. Banii îs.. nu-s. Şi eu nu mă integrez (de ce? citeşte mai sus). Cu toate că acest mediu îmi favorizează superficialitatea şi condiţiunea mea prezentată mai sus, vreau să plec. Fizic de data asta. Adică pe picioarele mele, sau cu maşina. Noul mă excită. Vreau să-mi curgă balele dupa maşini/femei străine. Vreau să ies la plimbare şi sa nu se termine oraşul dupa 5 minute de mers pe jos. Vreau să cunosc indivizi care nu îl au pe Guţă sau Vijelie model in viaţă. Mă fac eu de căcat acum, dar ăsta-i adevărul.
Astea fiind spuse. Eu, sătean ocupat fiind, am treburi. Pupici şi mai poftim